Clujul meu

Ideea de a scrie despre Cluj mi-a venit intr-o sambata calda de toamna in timp ce urcam Cetatuia (unul din must seen-uri orasului, nu-i asa?) si am descoperit ca nu mai fusesem de vreun an si ceva sa vad Clujul de sus (bine, atunci era noapte si era o ocazie mai romantica:P). Am avut in ultima vreme norocul si ocazia sa vizitez diverse orase mai mari sau mai mici din strainatate, insa anul acesta eu am realizat ca orasul Cluj (nu pot sa-i spun natal, deoarece nu m-am nascut aici..insa e orasul MEU) are ,clar, o atmosfera de oras "de afara": avem natura din plin (inca), avem arta (sambata trecura am dat, intamplator, peste o piesa de teatru care se juca in Parcul Mare cu o asistenta destul de numeroasa), avem oameni care zambesc si copii care spun lucruri traznite (azi..in parcul mare, un baietel - "de ce s-o mai fi inventat betonul? Nu era suficient pamantul?"), avem festivaluri (zic doar de TIFF, de care ma leaga niste amintiri mai speciale) si avem si limonada f.buna :))

Iubesc Clujul pentru  - copilaria mea  cu plimbari pe malul Somesului (atunci cand cartierul Grigorescu reprezenta "universul" meu), pentru ca e un oras unde, inca, te poti plimba linistit noaptea (eu, cel putin, am venit pe la 3-4 dimineata din centru pana in Marasti pe jos, fara nicio problema), pentru ca aici am invatat sa iubesc teatrul (desi , de cateva luni bune nu am mai vazut nicio piesa, insa au fost timpuri in care mergeam de 2-3 pe saptmana la teatru). Mi se pare interesant faptul ca aci oamenii sunt molcomi si ardeleni, insa daca pomenesti de romani si unguri sau de echipele de fotbal din oras, devin imediat al naibii de "sudisti"

Clujul se reinventeaza, se dezvolta ,devine un oras in care nici sa vrei, nu te poti plictisi(zic eu), un oras in care molcomul ardelensc se impleteste cu multiculturalismul (cuvant la moda,nu?) si cu pasiunea (traisca sportul!)

parcul mare..linistit si blajin, ca spiritul ardelenesc

vedere de pe Cetatuie

natura..

pasiune