...Şi cum imi place să călătoresc (de fapt, e mai mult decât o simplă plăcere, de vreme ce tot anu' pun bani la ciorap pentru câte o excursie "peste mări şi ţări") ce puteam face într-o duminică caldă de octombrie..decât să pornesc într-o excursie (de o zi, prin judeţ)
Ţinta era lacul Leşu (descoperisem niste poze pe net si am zis hai să-l văd cu ochii mei). Am pregătit rucsacul cu apa, sandvişuri, haine ( ca dimineaţa e cam frig) şi la drum.
Dar pentru că era prea simplu să ajungem direct la destinaţie, am ales să o cotim către Leghia (pe vremuri, era acolo ceva tabără de copii ). Ce pot spune...pe lângă E60..e o toamnă superbă..copacii : fie verzi, fie galbeni, fie roşii, fie portocalii. fie era câte un copac care însuma toată . Oriunde te uitai, ba galben, ba roşu, ba auriu-portocaliu. Cred că aş fi putut fotografia fiecare copac..... natura, parcă, mă eliberează de toate angoasele şi frustările (cine n-are, să ridice mâna!).
| copacii..toamna.. |
Şi dacă tot eram la Leghia, de ce să nu văd şi eu faimoasa Laguna Albastră.
Laguna Albastră se afla în /pe lângă satul Aghireş fabrici (după ce treci de o cale ferată foarte prost semnalizată).Citisem că este unul din cele mai frumoase lacuri din ţară, având o culoarea ireal de albastră datorită faptului că s-a format pe locul unei exploatări de caolin (http://ro.wikipedia.org/wiki/Caolin), însă pe mine nu m-a prea impresionat atat de tare. Era liniste in zona, iar accesul nu se poate face cu masina (asta e bine!), sunt niste dune de nisip care dau un aspect selenar peisajului, insa lacul nu era chiar atat de albastru, ci mai degraba verzui, in care se oglindeau copacii aurii.
| Laguna Albastra de Cluj |
După aceasta deviere de traseu (meritata, de altfel) am pornit spre Lesu, insa, avand in vedere ca fara peripetii nu se poate, am ratat drumul la stanga, spre Valea Draganului ( varianta asfaltată) si am luat-o Remeti, via Bulz , pe un drum partial astfaltat, dar mult mai pitoresc (copacii la fel de galbeni-aurii, un pârău limpede care trece repede in dreapta mea).
Ajungand la barajul Lesu - gard, poarta închisă,"intrarea interzisă", un căţel dragalas pe post de paznic . Rezolvarea? Simplu! Am sărit gardul (nu mi-am rupt nimic) si iata-ma! Lacul de acumulare Leşu datează din 1973, are o suprafaţă de 148 hectare, iar volumul de apă ce se poate reţine în spatele barajului este de 28,3 milioane mc ( cifre impresionante,nu?) Dupa baraj, incepe partea pitoreasca, toata zona lacului până la Stîna de Vale, fiind o inlantuire de râuri, cascade si pădureaaaa (varianta de toamna). Din păcate sau din fericire, drumul este foarte prost pentru maşini, aşa că cea mai buna metodă rămâne bicicleta (sau pe jos..cam 20-30 km dus întors)..aşa că nu am mai continuat drumul :(
| Lacul si barajul Lesu |
Reintorcându-ne în Remeti, am luat-o spre barajul Drăgan, urcând pe şoseaua modernizată de câţiva ani, am ajuns la graniţa între judeţele Bihor-Cluj. Mi-a plăcut enorm locul: linişte (probabil era şi relativ târziu, soare mai arunca 2-3 săgeţi în aşteptarea apusului), dealuri cât vezi cu ochii,..
| la granita dintre Bihor si Cluj |
Până la barajul Drăgan (sau Floroiu, cum i se mai spune) au mai fost câtiva km. Barajul a fost dat în folosinţă din 1987, fiind o constructie din beton in arc de dubla curbura si retine un volum de 112 milioane mentri cubi de apa, si are o ca scopuri :acumularea apei pentru uzina de la Remeti si de retentie a viiturilor(m-am documentat). Are suprafata de doua ori mai mare ca Lacul Lesu adica 292 Ha, 159 kmp. Inaltimea barajului este de 120 m si poate tine o cantitate de 112 milioane mc de apa. (aşadar şi mai tânăr si mai "puternic" decât Leşu!)
| Barajul |
| Lacul Dragan |
Pentru că se lăsa seara, am luat-o uşor spre E60, trecând prin Traniş (primea mea tabără !!!), Valea Drăganului, cu o oprire la Route 60.
| Bob gulas (cu accent) |
