..o călătorie de toamnă

..nu ştiu cum sunt alţii, însă eu, toamna asta, m-am indrăgostit de TOAMNĂ. De obicei, eram adepta verii cu mult-mult soare, mare, fuste, sandale rosii, însă toamna asta aurie si caldă m-a facut sa "trădez" iubirea anterioară („Nestatornicie, numele tău e femeie!”, nu?).

...Şi cum imi place să călătoresc (de fapt,  e mai mult decât o simplă plăcere, de vreme ce tot anu' pun bani la ciorap pentru câte o excursie "peste mări şi ţări") ce puteam face într-o duminică caldă de octombrie..decât să pornesc într-o excursie (de o zi, prin judeţ)

Ţinta era lacul Leşu (descoperisem niste poze pe net si am zis hai să-l văd cu ochii mei). Am pregătit  rucsacul cu apa, sandvişuri,  haine ( ca dimineaţa e cam frig) şi la drum.

Dar pentru că era prea simplu să ajungem direct la destinaţie,  am ales să o cotim către Leghia (pe vremuri, era acolo ceva tabără de copii ). Ce pot spune...pe lângă E60..e o toamnă superbă..copacii : fie verzi, fie galbeni, fie roşii, fie portocalii. fie era câte un copac care însuma  toată . Oriunde te uitai, ba galben, ba roşu, ba auriu-portocaliu. Cred că aş fi putut fotografia fiecare copac..... natura, parcă, mă eliberează de toate angoasele şi frustările (cine n-are, să ridice mâna!).

copacii..toamna..

Şi dacă tot eram la Leghia, de ce să nu văd şi eu faimoasa Laguna Albastră.

Laguna Albastră se afla în /pe lângă satul Aghireş fabrici (după ce treci de o cale ferată foarte prost semnalizată).Citisem că este unul din cele mai frumoase lacuri din ţară, având o culoarea ireal de albastră datorită faptului că s-a format pe locul unei  exploatări de caolin (http://ro.wikipedia.org/wiki/Caolin), însă pe mine nu m-a prea impresionat atat de tare. Era liniste in zona, iar accesul nu se poate face cu masina (asta e bine!), sunt niste dune de nisip care dau un aspect selenar peisajului, insa lacul nu era chiar atat de albastru, ci mai degraba verzui, in care  se oglindeau copacii aurii.

Laguna Albastra de Cluj

 
După aceasta deviere de traseu (meritata, de altfel) am pornit spre Lesu, insa, avand in vedere ca fara peripetii nu se poate, am ratat drumul la stanga, spre Valea Draganului ( varianta asfaltată) si am luat-o Remeti, via Bulz , pe un drum partial astfaltat, dar mult mai pitoresc (copacii la fel de galbeni-aurii, un pârău limpede care trece repede in dreapta mea).
Ajungand la barajul Lesu - gard, poarta închisă,"intrarea interzisă", un căţel dragalas pe post de paznic . Rezolvarea? Simplu! Am sărit gardul (nu mi-am rupt nimic) si iata-ma! Lacul de acumulare Leşu datează din 1973,  are o suprafaţă de 148 hectare, iar volumul de apă ce se poate reţine în spatele barajului este de 28,3 milioane mc ( cifre impresionante,nu?) Dupa baraj, incepe partea pitoreasca, toata  zona lacului până la Stîna de Vale, fiind o inlantuire de râuri, cascade si pădureaaaa (varianta de toamna). Din păcate sau din fericire, drumul este foarte prost pentru maşini, aşa că cea mai buna metodă rămâne bicicleta (sau pe jos..cam 20-30 km dus întors)..aşa că nu am mai continuat drumul :(

Lacul si barajul Lesu

Reintorcându-ne în Remeti, am luat-o spre barajul Drăgan, urcând pe şoseaua modernizată de câţiva ani, am ajuns la graniţa între judeţele Bihor-Cluj. Mi-a plăcut enorm locul: linişte (probabil era şi relativ târziu, soare mai arunca 2-3 săgeţi în aşteptarea apusului), dealuri cât vezi cu ochii,..

la granita dintre Bihor si Cluj

Până la barajul Drăgan (sau Floroiu, cum i se mai spune) au mai fost câtiva km. Barajul a fost dat în folosinţă din 1987, fiind o  constructie din beton in arc de dubla curbura si retine un volum de 112 milioane mentri cubi de apa, si are o ca scopuri :acumularea apei pentru uzina de la Remeti si de retentie a viiturilor(m-am documentat). Are suprafata de doua ori mai mare ca Lacul Lesu adica 292 Ha, 159 kmp. Inaltimea barajului este de 120 m si poate tine o cantitate de 112 milioane mc de apa. (aşadar şi mai tânăr si mai "puternic"  decât Leşu!)

Barajul

Lacul Dragan

Pentru că se lăsa seara,  am luat-o uşor spre E60, trecând prin Traniş (primea mea tabără !!!), Valea Drăganului, cu o oprire la Route 60.

Bob gulas (cu accent)

P.S.  IUBESCCC TOAMNAA ASTA !

Clujul meu

Ideea de a scrie despre Cluj mi-a venit intr-o sambata calda de toamna in timp ce urcam Cetatuia (unul din must seen-uri orasului, nu-i asa?) si am descoperit ca nu mai fusesem de vreun an si ceva sa vad Clujul de sus (bine, atunci era noapte si era o ocazie mai romantica:P). Am avut in ultima vreme norocul si ocazia sa vizitez diverse orase mai mari sau mai mici din strainatate, insa anul acesta eu am realizat ca orasul Cluj (nu pot sa-i spun natal, deoarece nu m-am nascut aici..insa e orasul MEU) are ,clar, o atmosfera de oras "de afara": avem natura din plin (inca), avem arta (sambata trecura am dat, intamplator, peste o piesa de teatru care se juca in Parcul Mare cu o asistenta destul de numeroasa), avem oameni care zambesc si copii care spun lucruri traznite (azi..in parcul mare, un baietel - "de ce s-o mai fi inventat betonul? Nu era suficient pamantul?"), avem festivaluri (zic doar de TIFF, de care ma leaga niste amintiri mai speciale) si avem si limonada f.buna :))

Iubesc Clujul pentru  - copilaria mea  cu plimbari pe malul Somesului (atunci cand cartierul Grigorescu reprezenta "universul" meu), pentru ca e un oras unde, inca, te poti plimba linistit noaptea (eu, cel putin, am venit pe la 3-4 dimineata din centru pana in Marasti pe jos, fara nicio problema), pentru ca aici am invatat sa iubesc teatrul (desi , de cateva luni bune nu am mai vazut nicio piesa, insa au fost timpuri in care mergeam de 2-3 pe saptmana la teatru). Mi se pare interesant faptul ca aci oamenii sunt molcomi si ardeleni, insa daca pomenesti de romani si unguri sau de echipele de fotbal din oras, devin imediat al naibii de "sudisti"

Clujul se reinventeaza, se dezvolta ,devine un oras in care nici sa vrei, nu te poti plictisi(zic eu), un oras in care molcomul ardelensc se impleteste cu multiculturalismul (cuvant la moda,nu?) si cu pasiunea (traisca sportul!)

parcul mare..linistit si blajin, ca spiritul ardelenesc

vedere de pe Cetatuie

natura..

pasiune